Timpul trece, mai repede ca niciodata din cate se pare. Suntem niste simpli pioni pe care secundele ii muta de colo, colo, intr-un joc strategic de sah. De la prima convorbire, la primul contact vizual, de la primul sarut la primul "Te iubesc!", de la primul raset, la prima cearta, toate acestea, ne-au facut sa implinim frumoasa "varsta" de doua luni.
Sunt multe cuvinte de spus si prefer sa nu te plictisesc, asa ca o sa las video-ul de mai jos sa vorbeasca de la sine :
p.s: In caz ca-ti va fi mai greu de inteles, am pus partea mai importanta :
Some of the charms are old and some are new. That's a musical note, a violin. This one is a flower, what is no sense of matter at all, except it was exquisite much like yourself. Let's see... the train that we took today. And... that's the Eiffel Tower that you've always wanted to see. And... this frying pan, cause you are the only person that I know that can actually do the flipping thing. And... this one's a heart... my heart... it's yours now.
I have to tell you this and you need to hear it. I loved you since I met you, but I wouldn't allow myself to truly feel it until today. I was always thinking ahead, making decisions soaked with fear... Today, because of you... what I learned from you; every choice I made was different and my life has completely changed... and I've learned that if you do that, then you're living your life fully... it doesn't matter if you have five minutes or fifty years[...] f not for today, if not for you I would never have known love at all... So thank you for being the person who taught me to love... and to be love.
Sunt o persoana nebuna. Atat pot spune. E tarziu, maine am o groaza de treaba iar mie imi vine sa scriu, sa scriu intr-una pana buricele degetelor mi se vor toci.
Despre ce sa scriu? Despre tine, pentru ca in tot acest timp, in toata aceasta pauza in care ma trezeam noaptea, cu ochii in lacrimi, obositi si ridicam laptopul ca sa ma pun sa scriu, ma blocam la primele doua, trei randuri. De ce? Nici eu nu stiu. Probabil emotiile, starea pe care o aveam era mult prea puternica pentru a putea fi exprimata sau descarcata cu ajutorul cuvintelor.
Deci da, o sa scriu despre tine. Stiu, deja te plictisesc pentru ca stii tot ce se poate sti, stii ce gandesc, stii cum te alint, cum te imbratisez, cum te sarut, cum te privesc si cum te iubesc. Stii ce urmeaza sa spun de fiecare data, zambesti tacticos, scoti limbuta sau dai frumos din sprancene.
Iubesc tacerea ta uneori. O iubesc pentru ca ma face sa gandesc la ce gandesti. Ma face sa imi doresc sa intru cu totul in tine, in mintea ta, in sufletul tau, sa ma ghemuiesc intr-un loc, ascuns in tine, sa fiu acolo mereu cand ai nevoie de cineva, cand simti ca nimeni nu te intelege, cand melancolia isi face loc in acel suflet pretios si gingas pe care-l ai, cand tot ceea ce-ti doresti este sa fii singur iar eu, undeva ascuns, in liniste voi sta sa te ascult.
Timpul a trecut mai repede in aceasta perioada si totusi parca activitatile scolare ne-au facut sa ne vedem mai putin, am ajuns sa iubesc aceasta distanta deoarece m-a facut sa te iubesc si mai mult, m-a facut sa te tin in suflet cat mai strans, sa te protejeze cat mai mult. Am avut vise, in care conversatiile noastre erau pe niste cai total opuse, vorbele erau aruncate fara a fi gandite iar prapastia dintre noi parca crestea, pana cand golul dintre noi nu mai putea fi reparat. E o nebunie, o nebunie totata dar nu pot sa nu ma gandesc cum ma trezeam tremurand, cu lacrimi in ochi, nestiind daca inca mai visez sau sunt treaz. Era ca si un fior rece m-ar fi cuprins pe sira spinarii, teama necotrolabila pe care visul o folosea ca sa ma manipuleze.
As fi o persoana ipocrita daca n-as recunoaste ca mi-e dor sa te tin in brate, sa-ti sarut buzele dulci, sa te privesc in ochi, sa-ti simt caldura trupului tau, aroma sa, sa-ti ascult bataile inimii, sa-ti mangai chipul perfect. Mi-e dor, mi-e foarte dor dar stiu ca se vor regla aceste lucruri imediat ce vom scapa de nebunia cu scoala. Stiu pui, suna probabil foarte siropos si monoton acest lucru dar chiar imi doresc aceste lucruri mici, simple, incarcate de emotie, care ma fac sa tremur din toate incheieturile.
Te-am plictisit, mai mult ca sigur am facut-o dar tu vei fi o persoana politicoasa, vei zambi ( sau vei scoate limba ) si-mi vei spune ca nu si ca acest post este unul foarte dragut. Te iubesc, pur si simplu te iubesc si-mi doresc ca sa ajungem cat mai sus, cat mai departe, sa dormim impreuna, sa ne trezim impreuna, sa mancam impreuna, sa fim doar noi 2 pentru ca tu, pentru mine esti omul care conteaza cel mai mult, cu toate certurile, plictiselile, nervii, depresiile, rasetele si nebuniile pe care le avem, TU esti persoana cu care vreau sa traiesc si langa care voi dori sa-mi dau pana si ultima suflare.
Nu inainte de a incheia, iti voi oferi un mic cantecel, asa, in natura mea de persoana batrana si siropoasa :)
Iată c-a venit și vara. Odată cu ea, facultatea ia o pauză până-n toamnă, timp în care planurile, ideile răsar precum ciupercile după ploaie. Mă uit la cer, e albastru dar un albastru ce ma face să tânjesc după o mică escapadă la munte, alături de Y bineințeles.
Îmi doresc o vară reușită, o vară plină de soare, distracție, muncă și iubire. Îmi doresc ca tot ce am acum, să se lase cuprins de aroma verii, de dorința libertății, a bunei dispoziții....Pur și simplu, să fie bine. Poate par un om ciudat, tâmpit sau nesigur dar pur și simplu dacă stau să analizez ce am avut și ce am, ajung la concluzia că toată această experiență a fost utilă pentru că m-a ajutat să evoluez.
Răsfoiesc caietul, să văd ce mai scriam in nopțile in care inspirația nu-mi dădea pace și mă ”obliga” să scriu. Citate, poezii, pagini întregi despre iubire, relații, încredere, teamă, inșelat, minciună...mai bine spus diverse. Probabil o să-mi rup puțin din timp și voi posta o bucățică din ce am scris.
N-am mai scris de ceva vreme pentru că am considerat că e bine să ma liniștesc puțin, ca să nu plictisesc cititorii cu articole prea dulci. Totuși, ce mi se pare interesant este faptul că deși nu sunt comentarii, acest blog este citit, atât de cei din România cât și cei din afară. Pentru asta, vreau să vă mulțumesc.
